on Jun 11th, 2008A fost o seară, apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi

Sper ca gândurile următoare să inspire vreun predicator….

Marcu 16:1-7

După ce a trecut ziua Sabatului…  Noi trecem pe lângă cuvinte cu mare uşurinţă!  În cât timp se poate citi propoziţia aceasta?  În 3 secunde?  Aşa citim noi despre lucruri pe care nu le-am experimentat, aşa povestim noi întâmplări care nu ne-au afectat… în 3 secunde, dintr-o răsuflare!

O, ziua acestui Sabat nu a fost trăită la fel de toţi cei ce au experimentat-o.  Noi nu ne vom uita la cei pentru care ziua aceasta a fost o zi de bucurie, deoarece perspectiva lor era oricum greşită, şi motivele bucuriei lor erau neîntemeiate din punctul de vedere al lui Dumnezeu, al omenirii, al istoriei şi al adevărului.

Aşa că nu vom petrece timpul nostru scump, meditând la bucuria Marelui Preot… care acum poate să îşi vadă mai departe de religia moartă peste care prezida.  Apropo, oare ce-o fi făcut la slujba de sabat acest mare preot?  Nu o să ne preocupăm de bucuria celorlalţi preoţi, care de acum cred că vor putea nestingeriţi să-şi vadă mai departe de afaceri, căci asta devenise preoţia pentru ei – o afacere rentabilă.  Nu ne vom ocupa de bucuria lui Pilat, care acum își putea liniști conștiința că în sfârşit, a dat poporului ceea ce a dorit acesta, şi astfel, a rămas prieten cu Cezarul, şi a înlătura posibilitatea unei răzmeriţe.

Nu o să râdem alături de soldatul care în urma morţii lui Isus s-a ales cu o cămaşă câştigată la tragerea la sorţ.  Nu o să ne ocupăm nici de mulţimea celor ce au urlat din răsputeri, nebuni şi neştiutori, duşi de nas, răstigneşte-L! şi care şi-au văzut cerinţa împlinită!  Ce au câştigat ei din împlinirea dorinţei lor?  Ei care au strigat, sângele lui să cadă asupra capului nostru şi asupra capului copiilor noştri, cu ce s-au ales că li s-a ascultat cererea?  Nu-i aşa că e bine ca unele dorinţe ale noastre să rămână neascultate?

Nu o să ne intereseze bucuria lui Irod, care în sfârşit şi-a văzut visul cu ochii: adică acum nu mai avea un alt pretendent la tron!  Nu ne vom ocupa nici de bucuria fariseilor care nu vor mai fi demascați de Isus ca „făţarnici”!  Nu ne vom preocupa nici de diavolul, care rânjea satisfăcut într-un colţ de iad…

Nu!  Noi o să mergem în Sabatul acesta, care a fost lung şi greu, alături de cei ce simţeau ceea ce trebuia să simtă.  Căci nu toţi se bucurau în sabatul acesta!

O să stăm alături de soţia lui Pilat, ea care în Isus a văzut un neprihănit care nu trebuie acuzat pe nedrept şi dat morţii.  Dar, nu fii tristă, soţie a lui Pilat.. că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să vedem ce simt prietenii lui Isus, Lazăr, Marta şi Maria!  Acum cuvintele despre partea cea bună despre care i-a vorbit Isus Martei făceau sens, nu-i aşa?  Dar nu vă supăraţi prieteni ai lui Isus, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să vedem ce a înseamnat sâmbătă asta pentru cei vindecaţi de Domnul.. pentru Orbul Bartimeu, pentru orbul de la templu, pentru slăbănogul de la scăldătoarea Siloamului, pentru leprosul Samaritean, pentru femeia de la fântâna Siharului, pentru femeia prinsă în preacurvie şi ne-omorâtă cu pietre, pentru femeia cananeancă căreia i-a înviat Isus fiul, pentru Iair, căruia i-a înviat fiica, pentru sutaşul căruia i-a vindecat robul, pentru demonizaţii eliberaţi, pentru cei aduşi la Isus pe la apusul soarelui şi vindecaţi de El, pentru vameşii care au auzit iertate îţi sunt păcatele, pentru Zacheu, care l-a găzduit pentru o zi, ca să poată petrece o veșnicie cu Isus … Nu vă întristaţi voi ce aţi fost ajutaţi de Isus, …că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să mergem alături de femeile care l-au urmat şi l-au ajutat cu ceea ce puteau… Şi alături de Nicodim, care a reuşit într-o noapte să-şi învingă teama şi să vină să stea de vorbă cu Domnul…  Dar nu vă necăjiţi prea tare, preaiubiţi suporteri ai lui Isus, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să mergem alături de Maria, mama Domnului să vedem ce a însemnat sabatul acesta pentru ea.  Ea s-a întors de la mormânt la o casă goală… Ioan a însoţit-o şi a ajutat-o să îşi facă un mic bagaj din nişte lucruri strict-necesare, şi a dus-o acasă la el… zicându-i din când în când mamă.  Maria a asistat la toate cele petrecute… venind până la cruce.  Aici inima i-a fost străpunsă de o sabie mare de tot, aşa după cum i se proorocise de către Domnul încă dinainte de naşterea lui Isus.

Acum câțiva ani, în Minnesota, un elev de scoală a ucis 7 colegi, după ce și-a ucis bunicii, şi apoi s-a sinucis… Ce a fost în inima a acelor mame ale căror copii au plecat dimineaţa la şcoală ca să nu se mai întoarcă niciodată acasă…  Asta era în inima Mariei!  Dar nu fii prea tristă, Marie… că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să mergem alături de Petru… care a petrecut întreaga noapte plângându-se şi văitându-se pentru că s-a lepădat de Domnul său!  Dar nu te supăra Petre, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să mergem alături de Natanael, cel care de la început a venit cu scepticism, dar care a fost convins de Isus şi a exclamat că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel  Dar nu-ţi pierde nădejdea Natanael, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să mergem alături de Toma, cel care nu cu mult în urmă ar fi vrut să moară împreună cu Isus…  Dar nu fii necredincios, Toma, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să stăm alături de Andrei, care cel dintâi dintre toţi l-a găsit pe Domnul, şi care l-a chemat şi pe Petru…  Oare a meritat ca el, evanghelistul” Andrei să atragă atâţia în mişcarea aceasta, care s-a sfârşit atât de brusc… Dar nu fii necăjit Andrei, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

O să stăm alături de Maria Magdalena, care a fost scăpată de atâtea duhuri!  Ea a rămas fără marea iubire a vieţii ei, fără Fiul lui Dumnezeu care i-a iertat păcatul şi i-a dat o viaţă nouă!  Dar, nu plânge Marie, că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

Si în duminica asta, dis-de-dimineaţă, Tatăl s-a îmbrăcat în toată splendoarea şi puterea Sa!  Îngerii s-au ridicat în picioare şi s-au aplecat peste buza cerului să privească către pământ.  Din cer s-a auzit ca vuietul unor ape mari, ca un tunet putenic, glasul Tatălui:  „Fiul Meu!  Vino Afară!  Sâmbăta întunericului a trecut, este Duminica Invierii!”

Aşa a fost Sabatul acesta!  Dacă sabatul tău este dificil, nu te supăra prea tare… că astăzi este doar Sâmbătă… şi vine Duminica!

Aceiaşi oameni care au plâns şi s-au tânguit sâmbătă, vor râde şi se vor veseli duminică… şi pentru tot restul vieţii lor!  Dar ce duminică este asta!  După o seară, a venit DIMINEAȚA, şi asta devine ziua dintâi a săptămânii!  Dacă sâmbătă lucrurile au rămas parcă suspendate în nemişcare, acum e duminică şi totul intră în curs normal.  Normal oare?

Trei femei, din textul nostru, se duc devreme să cumpere nişte mirodenii cu care în Orient se îmbălsăma trupul celui decedat… şi se îndreaptă spre mormântul lui Isus, ca să îi ungă trupul.  Până aici, dacă uităm celelalte lucruri spuse până acum, nu-i nimic neobişnuit, sau ceva ce să nu se mai fi făcut altă dată în alte împrejurări, de către alte femei…  Pe lângă problemele de mai sus, ale acestei sâmbete deosebite, mai era şi tradiţia (1) conform căreia nu era voie să vinzi şi să cumperi nimica în sabat.  Deci ele au aşteptat cu sufletul la gură să se deschidă primul magazin de mirodenii..,. şi încă pe când răsărea sorele, au pornit-o spre mormânt.

A doua piedică a femeilor, era piatra (2) care a fost pusă la uşa mormântului.  Drumul către mormânt a fost făcut sub umbra îngrijorării: cine le va da piatra laoparte?  Vezi, când tu te confrunţi cu probleme şi piedici care sunt puse în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu, nu te îngrijora!  Tu du-te doar înainte, pe drumul tău!  Dumnezeu va avea de grijă ca atunci când vei ajunge la piedica din calea ta, aceasta să fie dată laoparte.  Nu te preocupa prea tare de piatra aceasta!   Nu Dumnezeu a pus-o, dar El va avea grijă de ea!  Nu te îngrijora cu privire la cine o va da laoparte!

Mă distrează oamenii care până astăzi încă mai încearcă să explice ce s-a întâmplat cu trupul lui Isus!  Si caută explicaţie la cine a dat piatra laoparte.  Autorul englez Hugh J. Schonfield in cartea sa Passover Plot încearcă să explice că duşmanii lui Isus i-au furat trupul!  Dar atunci, de ce nu l-au arătat lumii, când s-a dus vestea că a înviat?  Tot el emite teoria că ucenicii l-au furat!  Yeah, Right!  Petre l-o fi furat… a prins curaj dintr-o dată după lepădarea din seara precedentă şi… a venit şi a bătut gărzile de la mormânt, a rupt sigiliul roman şi a furat…

Când s-au apropiat de mormânt, femeile şi-au ridicat ochii de departe, şi au văzut mormântul, dar nu mai era piatră la intrarea lui!   Îngrijorarea din timpul drumului s-a dovedit fără temei, așa cum se dovedesc a fi toate îngrijorările celor ce-L iubesc pe Domnul.  Și ca și când nu ar fi fost suficient să înlăture piatra, Cel ce nu face lucrurile pe jumătate, Cel ce duce la bun sfârșit toate lucrurile începute, Cel ce-și ține Cuvântul cu sfințenie, Cel ce pregătește mereu pentru ai Săi lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, Cel ce face mult mai mult decât cerem sau gândim noi, a dat piatra laoparte nu pentru ca să pregătească accesul unor biete femei la un trup ce trebuia îmbălsămat, ci pentru a pregăti accesul lumii întregi la cea mai mininată veste ce s-a adus vreodată omului: Christos a Înviat!

A fost o seară… acum a venit dimineața!  Aceasta este ziua întâi a unei noi creații!

4 Responses to “A fost o seară, apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi”

  1. wes`on 14 Jun 2008 at 11:09 pm

    Mesajul acesta n-are moarte ! Felicitari !

  2. danielon 26 Jun 2008 at 9:44 pm

    Frumos si inspirator! Regret doar amestecul unui omiletic fascinant cu o erezie regretabila. De la Sabat la duminica. Nu imi iese din minte ce si-a permis Constantin cel Mare sa faca in plenul sinodului de la Niccea (325) si mai tarziu, la 6 martie 321, decreteaza prima lege duminicala : “Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis devenita Dies Dominus in 386, cand Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui “Dies Solis” (ziua soarelui) in “Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica)).”

  3. TDPon 04 Jul 2008 at 9:58 pm

    Romani 14:5-6 Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele Sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.

  4. Nicuon 23 Aug 2008 at 1:42 pm

    A fost o seară… acum a venit dimineața! Aceasta este ziua întâi a unei noi creații!
    Apropo, care sunt celelalte șase zile ale Noii Creații, despre care vorbești?
    Sunt idei frumoase, adevărate și biblice.
    Eu cred, tot după Biblie, că Botezul reprezintă cu adevărat învierea lui Isus și o Nouă Creațiune, și nu prima zi a săptămânii, adică Duminica.

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply