PREDICI

Ioan 21:1-14.

Noi am avut de-a face cu toţii cu oameni care ne-au părăsit cum se spune, când ne era lumea mai dragă. Nu vreau să fac aici nici o aluzie la nimeni ci doresc să afirm un fapt al vieţii. Acuzând oboseala, plictiseala, lipsa de interes, lipsa de viziune a lucrării, boala, cauze familiale, şi o pleiadă de alte cauze, oameni buni părăsesc lucrarea. Pentru cei ce rămân în urmă, există o continuă durere şi mari semne de întrebare: de ce au plecat cei ce au plecat? Am fost noi oare de vină? Am fi putut face ceva ca să nu plece? Au fost motivele enunţate reale? Ş.a.m.d.

Printre cei ce pleacă cel mai mult, sunt păstorii. Un studiu al organizaţiei Focus on the Family arată că lunar, 1,500 de păstori americani pleacă din bisericile pe care le păstoreau. De ce oare?
- Spurgeon a spus: Am impresia că am creiat o maşinărie care macină, macină în continu, şi eu voi fi ultima ei victimă. Nu cunoaşte nimeni truda şi durerea ce le port în mine.
- Undeva se spunea: Păstorii trăiesc într-o lume a unei tiranii nesfârşite, în care ei nu pot niciodată închide uşa şi ieşi din birou ştiind că totul s-a sfârşit. Există mereu un alt studiu biblic, o altă vizită la spital, o altă întâlnire de comitet, un alt telefon ce trebuie dat sau o altă întâlnire unde prezenţa lui este necesară.
- Altcineva spunea: De la păstori se aşteaptă ca să producă predici înălţătoare, programe îmbucurătoare, să ţină în mână bugetele, şi toate acestea fără a produce discomfort nimînui, decât lui însuşi.

Petru este primul dintre predicatori care vrea să părăsească lucrarea. Domnul le promisese că se va întâlni cu ei în Galileea. Ei au plecat în Galileea, şi au aşteptat, şi au aşteptat, şi au aşteptat… dar Domnul nu a venit. Aşa că Petru, care este un om al acţiunilor şi cuvintelor mari, decide că el nu mai aşteaptă ci pleacă la o meserie pe care o părăsise cu 3 ani în urmă. Alţi câţiva ucenici se alătură lui în nerăbdarea lor de a aştepta.

Până săptămâna trecută, viaţa avea sens şi scop. Era o rutină zilnică pe care ei puteau conta. Isus era cu ei, El decidea pentru ei ce trebuie făcut, unde trebuia mers, etc. Ei nu trebuiau să se îngrijească decât de a-L urma pe Domnul. El avea grijă de absolut toate problemele. Dar acum DOMNUL este nevăzut, este aşteptat dar nu se arată, şi parcă promisiunea Lui de a veni aici în Galilea, nu se va împlini. Ce-i de făcut?

1. Petru avea o opţiune secretă.
Unii păstori nu au avut nici o meserie înainte de a deveni predicatori. Din adolescenţă au visat la chemarea asta, s-au pregătit prin şcoli şi seminare, şi nu ştiu să facă altceva decât să fie păstori. Nu vreau să zic că ei nu ar putea face altceva, deoarece viaţa te împinge să înveţi mereu să faci lucruri pe care nu credeai că le vei face sau că le-ai putea face! Dar alţi păstori, au avut meserii înainte de a-i chema Domnul să intre în lucrare. Şi este atât de uşor şi pentru o categorie de păstori şi pentru cealaltă să se uite înapoi, sau în altă parte. Să zică: dar de ce am eu nevoie de durerea asta! Dar de ce să mă zbat în felul acesta! Dar de ce să-mi pun familia la această corvoadă? Cu ce-i de vină soţia şi copiii? Cu ce am păcătuit eu de trebuie să îndur problemele acestea?

Petre este gata să se întoarcă la ceea ce a făcut până când l-a chemat Domnul: să pescuiască. Termenul pentru „mă duc” este hupago în greceşte şi are sensul de „a se retrage, a se pensiona”. Problema lui Petru era că în mintea sa, mai exista mereu această rezervă. El se va putea oricând întoarce la ceea ce a fost şi făcut. Şi noi nu putem sluji Domnului bine până când avem astfel de rezerve. Cu inima împărţită noi nu vom putea sluji bine Domnului şi DOMNUL vrea să-L slujim cu inima întreagă.

2. Petru trebuia să-L urmeze pe Domnul din iubire.
Mai târziu, Domnul îl va întreba de 3 ori dacă Petru îl iubeşte pe Domnul „mai mult decât…” Dacă noi îi slujim Domnului pentru orice alte motive, vor veni împrejurările vieţii în care vom abandona slujirea dacă nu suntem în slujba Lui din iubire! Orice alte raţiuni ne vor da o mie de motive pentru care noi nu ar trebui să-L mai slujim… dar iubirea nu-L va abandona niciodată!

Mai târziu el va scrie celorlalţi păstori aşa: 1 Petru 5:2-4 Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mîrşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.

3. Petru nu trebuia să se uite la alţi ucenici.
Tot mai târziu, Petru va întreba despre Ioan… dar cu acesta ce va fi? Relaţia mea de mântuire şi de slujire a lui Christos este o relaţie personală. Experienţele mele sunt unice, relaţia Domnului cu mine este unică. Lucrarea fiecăruia este de asemenea unică. Noi nu ne putem compara unii cu alţii, şi nici nu avem voie sau nevoie. Compararea cu alţii ne va umple fie de un sentiment de inadecvenţă, fie de unul de superioritate şi mândrie. Nici unul nici altul nu-s sănătoase.

Dacă mă pot uita la alţii doar pentru a fi motivat ca să devin mai bun, să urmez mai aproape pe Domnul (călcaţi pe urmele mele pentru că eu calc pe urmele lui Isus…)

Concluzie:
- Ai opţiuni de categoria a doua? Ai strategii de scăpare? De dare înapoi? Există ceva în spate care te atrage? Castraveţii şi usturoiul Egiptului? O meserie mai bănoasă, sau, măcar una mai liniştită? Lucruri părăsite în Sodoma şi Gomora?
- Poate exista ceva mai înalt decât slujirea lui Christos? Ceva să aibă rezultate mai îndelungate şi mai răsplătite? Când toate luminile lumii se vor stinge şi vom intra în ţara a cărei Lumină este Domnul, rezultatele lucrării slujitorului lui Christos vor rămâne!
- Îl iubeşti pe Domnul? Mai mult decât ceilalţi? Mai mult decât lucrurile? Decât familia şi copiii? Mai mult decât pe sine? Aceasta trebuie să devină o întrebare permanentă.
- Eşti mereu cu coada ochiului către ceilalţi? Eşti într-o competiţie cu ei? Eşti angajat în eternul joc de copiere? Fii original! Eşti oricum unic şi Domnul te-a chemat pentru că are nevoie de tine cu darurile şi talentele primite de la El!