PREDICI

Filipeni 3:13-14 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,  alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Celebrul fizician Albert Einstein care nu de mult a fost numit de revista Time ca fiind omul secolului trecut, călătorea într-o zi cu trenul, când controlorul biletelor veni şi-i ceru biletul.  Einstein s-a căutat în buzunare, biletul nu era acolo.  S-a căutat în servietă, se uită pe bancheta pe care stătea dar nu găsi biletul.  Controlorul, recunocându-l pe omul de ştiinţă spuse: „Domnule Einstein, eu ştiu cine sunteţi şi sunt sigur că v-aţi cumpărat bilet.  E în regulă”.  Si controlorul continuă cu alţi pasageri.  Tocmai când să treacă în celălalt vagon, se mai uită o dată în urmă, şi-l văzu pe Einstein cum era aplecat în genunchi, căutând pe sub bancheta pe care a şezut.  Controlorul s-a dus înapoi la Einstein şi i-a spus din nou: „Domnului Einstein, fiţi liniştit, nu vă îngrijoraţi, noi ştim cine sunteţi, eu ştiu cine sunteţi, ştiu că v-aţi cumpărat bilet, nu-l mai căutaţi!”  Einstein îl privi pe controlor şi spuse: „tinere, şi eu ştiu cine sunt.  Ce nu ştiu eu, este unde merg?!”

Noi privim cu toţii către trecerea dintre ani ca la ceva miraculos, care ne-ar ajuta să putem dincolo de trecut, începe o viaţă nouă în viitor.  Dar în ceasul acela de la miezul nopţii nu există nimic miraculos!  Este un ceas ca oricare altul!  Adevărul este că ceea ce am făcut în 31 decembrie vom face şi la 1 ianuarie anul nou!  Nimic nu s-a schimbat, dacă noi nu ne-am schimbat.  Dacă nu am reuşit să o rupem cu trecutul şi să avem parte de un nou început.

Romanii aveau un zeu, Ianus.  Ianus era zeul porţilor, al uşilor, al coridoarelor, al sfârşitului şi începutului.  De obicei era înfăţişat ca având două feţe, cu un privind către trecut iar cu alta către viitor.  De la el avem denumirea lunii Ianuarie.  Zeul acesta cred că a fost „necesar” romanilor, deoarece în om există mereu tendinţa de a privi înapoi.

O, de-am putea să ne despărţim de trecut!  Diavolul vrea ca noi să zăcem mereu în trecut, ca astfel să ne fure realizările viitorului.  Si nu-i de mirat când vezi ucenici că se poticnesc în vreo lucrare sau cuvânt de-al lui Isus şi se duc înapoi: Ioan 6:66  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.  Este uşor să dai înapoi!  Nu-ţi trebuie nici un efort, nici voinţă, doar să te laşi purtat de valuri unde-or merge ele!  De aceea scriitorul evreilor zice: Evrei 10:38-39  şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”  Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.  Adică, avem nevoie de credinţă ca să trăim!

Ce fel de lucruri sunt „înapoi”?
- Căderi, nereuşite,
- Regrete: „oh, dacă aş fi făcut, zis, ales…”
- Ceva ce acum ne pare că ar fi fost mai bun: „castraveţii Egiptului”
- Lucruri şi împrejurări (soţia lui Lot)
- Prietenii şi prieteni nepotriviţi
- Conversaţii inutile, cuvinte nefolositoare
- Încercarea de a fi „cutare” şi compararea cu alţii
- Amestecul în treburile altora, băgarea nasului unde nu ne fierbe oala!
- Neprihănirea proprie!  Bazarea pe noi înşine, auto-mulţumirea
- Promisiuni neîmplinite,

- Unii re-trăiesc trecutul!  Tepuşul unui lucru din trecut le străpunge din nou inima!
- Alţii se predau trecutului!  Prezentul şi viitorul nu mai pot schimba nimic, zic ei!

Să nu mai conteze deloc trecutul?  Nu mai am voie deloc să privesc în urmă?  Oh, ba da!  La ce anume MĂ POT uita în trecut?

1. La binecuvântările Domnului şi binefacerile Sale. Psalmi 103:2  Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!  Amintirile biruinţelor, a izbăvirilor.

2. La drumul parcurs. Deuteronom 8:2  Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău.  Ieremia 31:21  „Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat…  Ca oglinda retrovizoare a maşinii.

3. La înaintaşii credinţei. 2 Timotei 1:5  Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi Sunt încredinţat că şi în tine.  Evrei 13:7  Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!  2 Timotei 2:8  Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos!

Deci, ce-i de făcut?  Să vedem ce face Pavel, de la el putem învăţa.

1. Evaluează corect prezentul. „Fraţilor, eu nu cred că L-am apucat încă pe Isus!”

2. Uită trecutul. „Uitând ce este în urma mea”.  Nu vei putea „uita” niciodată cu adevărat!  De ce?  Pentru că aşa este mintea ta!  „Te iert dar nu te uit” este un mare adevăr!  Dar ce poţi face, este să nu mai laşi lucrurile negative din trecut să te mai rănească în prezent, şi nici în viitor.  Nici păcatul, nici ce ţi-au făzut sau zis alţii, nici nimic!  Nici realizările tale!

3. Stabileşte o ţintă înainte. Pavel spune că el se îndreaptă către „o ţintă”.  Tinta lui Pavel?
- Să câştige pe Christos (Fil 3:8)
- Să aibă neprihănirea lui Christos (Fil 3:9)
- Să-L cunoască pe Isus (Fil 3:10)
- Suferinţele
- Moartea
- Învierea
- Să-L APUCE pe Isus (Fil 3:12)

4. Decide şi acţionează spre „înainte!” „Aruncându-mă spre ce este înainte”.  Vezi, trecutul nu poate fi abandonat în prezenţa unui vid.  Trebuie înlocuit cu altceva.  Altfel, nu vei putea abandona niciodată starea de odinioară.  Cel ce-şi curăţă casa, dacă nu o umple cu ceva bun, vor veni înapoi duhurile date afară şi vor re-ocupa teritoriul, starea de la urmă fiind mai rea decât cea de la început!

Nu lăsa ca obiceiurile din ntrecut să-ţi ruineze viitorul.  Nu lăsa pesimismul să te doboare!

** Stiuca s-a pus într-un bazin cu apă împreună cu alţi peştisori, mâncarea preferată a ştiucii.  Doar că peştişorii erau plasaţi după un perete de sticlă.  De câte or se repezea ştiuca să-i prindă, se lovea cu capul de peretele de sticlă.  Stiuca a învăţat că nu-i poate prinde.  S-a îndepărtat peretele de sticlă, şi ştiuca nu mai ataca nici peştişorii care înotau la nasul ei…

Dumnezeu este optimist!  De unde ştiu?  Pentru că Isus Christos s-a dus la cer şi a lăsat în locul Său apostolii!  Pentru că m-a ales pe mine să-i slujesc şi să-i vestesc Evanghelia!  Pentru că a pregătit un loc pentru noi şi se aşteaptă să ajungem acolo!  Vezi cum este „optimismul” lui Dumnezeu?  Îl face pe Dumnezeu activ.  Dumnezeu FACE CEVA!  Nu-i suficient să constați cu mintea că „trebuie făcut ceva”!  Trebuie să acţionezi.

Dacă „te arunci înainte” o să cazi jos!  Trebuie să… „alegi” ca să înaintezi!  De aceea Pavel spune „alerg”!  Cum poţi face asta?  Punând un picior înaintea celuilalt!