Prov 4:1-4 Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;  căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.  Căci când eram încă fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea, el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!

** Copiilor din clasă li s-a cerut să scrie un eseu despre taţii lor, care a fost cel mai grozav lucru pe care l-au făcut ei.  Unul dintre copii a venit la şcoală, şi eseul său, scurt, spunea: cel ami grozav lucru pe care l-a făcut tatăl meu a fost că s-a căsătorit cu mama!

** Un alt băieţel a definit ziua taţilor astfel: „ziua tatălui este la fel ca ziua mamei, numai că nu se cheltuiesc la fel de mulţi bani”.

Nu ştim numele acestui tată, nu ştim cum îi cheamă pe băieţi.  Despre mama nu se aminteşte, şi probabil că acest părinte este văduv.  Deşi ştim atât de puţine despre el, tatăl acesta este dat ca exemplu de Isus.  Relaţia dintre acest tată este dată de Domnul ca exeplu a relaţiei dintre tatăl Ceresc şi copiii Săi.

Tatăl avea doi băieţi.  Noi am citit adesea întâmplarea, şi ne-am gândit că unul dintre băieţi a fost rău şi risipitor, iar celălalt a fost cuminte şi ascultător.  Dar ambii băieţi au problemele lor.  Unul risipeşte departe de tatăl, al doile risipeşte în casa tatălui.  Probabil că, risipirea în apropierea tatplui este chiar mai gravă decât aceea departe de tata!  Oricum ar fi, tatăl manifestă bunătate şi înţelegere faţă de ambii băieţi; cu fiecare se comportă după cum este el.

Astăzi ne vom uita mai atent la tata şi nu la băieţi.

I. Tatăl acesta era abordabil.

- rămâne să-şi crească singur băieţii.

- deşi au avere considerabilă, averea lor nu este preocuparea centrală a personajelor (în lumea de astăzi, averea ar fi prioritară!).

A. Băiatul mai tânăr visează:

- ca să-l înţelegem mai bine pe tata, trebuie să ne uităm puţin la ce se întâmplă cu băiatul mai tânăr.

- visurile sale-l duc dincolo de casa părintească

- el vrea să călătorească şi să vadă lumea

- el vrea să se stabilească într-o ţară îndepărtată.

Ca să-şi poată împlini visurile, are nevoie de avere.  Aşa că se apropie de tatăl, şi cerându-i partea de avere, este ca şi cum i-ar spune: „pentru mine eşti deja mort!”  Tatăl îl ascultă şi-i dă ceea ce cere.  Aşa că, fiul nu mai pierde vremea, ci-şi adună rapid averea şi pleacă.  Într-o ţară îndepărtată.

- acolo, în loc de aventură, dă peste agonie

- în loc de prestigiu, ajunge sărac

- în loc de slavă, experimentează zdrenţele

- în loc de îndestulare, experimentează foametea

- în loc de fericire, suferinţa şi mizeria

- Taţii trebuie să fie abordabili.  Experienţele tânărului nu ar fi fost posibile dacă tatăl nu ar fi fost abordabil.  Cu unii taţi nu poţi sta de vorbă!  Sunt fie preocupaţi de altceva, fie absenţi, fie nervoşi sau irascibili.  Pot veni la tine copiii tăi cu orice problemă ar avea?  Sau îi trimiţi mereu la mama!  Tatăl din această ilustraţie îl reprezintă pe Tatăl ceresc, pe Dumnezeu.  Dar, într-un fel orice tată trebuie să-l copieze pe Dumnezeu! a. He wants the lost to come to Him and be saved!

b. He desired this so much that He was willing to give His only

c. Are you saved this morning? Do you know you will spend

d. We can come to God at any time and find our needs met!

II.  Tatăl era spiritual (v 18).

- când fiul mai tânăr a gustat din plin nelegiuirea şi urmările acesteia, îşi dă seama că a păcătuit!  Dacă tata nu i-ar fi spus niciodată despre bine şi rău, despre neprihănire şi păcat, cum ar fi ştiut băiatul că a păcătuit?  Prov 22:6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

- taţii trebuie să-şi asume un rol în creşterea copiilor.  De la tatăl învaţă cel mai bine băieţii atitudinea faţă de Dumnezeu, faţă de biserică, faţă de Biblie, faţă de rugăciune.

- taţii trebuie să înţeleagă că noi ne creştem copiii în libertate!  Copiii sunt ca săpunul ud: dacă-l strângi prea tare în mână, sare din mână, dacă nu-l ţii suficient de strând, îţi alunecă din mână!  Am văzut prea des cum copiii au plecat în lume şi au trăit în rebeliune când părinţii au fost fie prea îngăduitori şi nu i-au învăţat nimic pe copii, fie prea severi şi copiii nu au cunoscut nici o libertate.

- unul din ingredientele cele mai utile este rugăciunea.

III. Fiul a asociat cerul cu tatăl său!

- şi-a amintit de Dumnezeu  (cer) şi a asociat păcatul împotriva tatălui cu un păcat împotriva cerului!

- ce impact a avut acest tată asupra fiului său!  Ce poziţie înaltă a obţinut!  Acum fiul înţelege că tata nu a meritat comportamentul care l-a primit din partea lui, şi identifică păcatul contra tatălui cu un păcat contra lui Dumnezeu.

- ce fel de impresie laşi tu asupra copiilor tăi?

IV. Un tată plin de afecţiune.

- tatăl acesta îşi iubea copii.  Nu-i era ruşine să demontreze „slăbiciunea” de a iubi, de a săruta, de a îmbrăţişa.

- unor bărbaţi le e ruşine să plângă sau să demonstreze emoţia.  Isus a plâns adesea.  Evrei 5:7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui…,

** un tată pe patul morţii, primea vizita fiului său.  Acesta, l-a îmbrăţişat şi i-a spus „te iubesc!”; la care tatăl, un bărbat rece şi aparent dur, a zis: oare de ce nu am spus mai des asta între noi?

- îşi aştepta fiul.  Poate că văzându-l plecând către asfinţitul soarelui spre intersecţia unde-şi petrecea serile de la plecare copilului, slugile au dat din cap…  dar tatălui nu-i păsa!

- când şi-a văzut fiul tatăl a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat aşa cum era, l-a sărutat mult