Povestirea aceasta despre o mamă remarcabilă este trecută adesea cu vederea, şi nu este scoasă de la naftalină decât la câte o binecuvântare de copii.  În prim-planul ei este o femeie pe nume Ana.  A doua soţie a lui Elcana, Ana nu are copii.  Între ea şi Penina, cealaltă soţie a lui Elcana este competiţie, pentru că Penina are copii şi pe vremea aceea în Israel, era important să ai copii.  Rolul unei soţii era să nască copii, să-i crească şi să-şi ajute soţul.

1. Ana pricepe că faptul că este stearpă nu este la întâmplare, ci Dumnezeu care este Suveran a îngăduit starea aceasta (v. 5 – Da Domnul o făcuse stearpă).
- Nu orice problemă există în viaţa ta ca să te ţină rob, să te trântească la pământ.  Dacă accepţi problemele fără să faci nimic cu privire la ele, s-ar putea să nu cunoşti puterea lui Dumnezeu aşa cum este ea şi nici cum lucrează Domnul.
- Unele probleme sunt acolo ca să se dovedească ce fel de om eşti, din ce material eşti făcut.
- Ana are o problemă, Dumnezeu este responsabil de problemă, dar Ana nu va sta cu mâinile în sân!  Nu va accepta situaţia!  Starea ei nu era normală, era o abatere de la ceea ce a hotărât Dumnezeu iniţial, şi Ana va veni cu problema la singurul care o poate rezolva, la Dumnezeu.

2. Oamenii mari ai lui Dumnezeu nu sunt lipsiţi de probleme. Câteodată problemele vin ca şi la Ana, însoţite de insulte, de batjocuri.
- Câteodată poţi face tu ceva în domeniul fizic.  Poate este un handicap fizic…  O fetiţă căreia îi vom zice Maria, a fost operată la 6 luni pentru o infecţie la plămâni… coastele s-au lipit rău şi a rămas strâmbă de spate…  Era ruşinoasă, timidă, neîmpăcată cu sorta ei.  Până a decis să facă ceva cu problema: a început gimnastică medicală, apoi saună, sport, şi spatele s-a îndreptat că nici nu se mai cunoaşte.
- Alteori trebuie o intervenţie divină.
- Şi alteori trebuie să admiţi că aşa trebuie să fie şi să te împaci cu soarta.
- Dar în nici un caz, problema ce o ai nu trebuie să devină o scuză, un motiv ca să nu-ţi atingi potenţialul!

3. Ana vine la Domnul cu problema: ea ştie că naşterea o dă Domnul şi copiii sunt un dar de la El.
- Rugăciunea ei este insistentă (v. 12)
- Rugăciunea ei este cu lacrimi (v. 10)
- Rugăciunea era însoţită de o promisiune (v. 11)
- Rugăciunea a fost cu credinţă şi Ana a plecat liniştită (v. 18)

4. Promisiunea Anei. Dacă Domnul îi va da un băiat, Ana îl va da înapoi Domnului!  Ana cerea ceva, dar nu pentru ea, ci pentru Domnul!  Părinţilor lui Samson li s-a cerut să-l crească pe băiat ca pentru Domnul, dar Ana se oferea să-L dea Domnului fără ca Samuel să fie cerut.  Alături de Moise, Samuel a fost cel mare „prooroc” al lui Israel!  A trăit o viaţă ireproşabilă

5. Împlinirea promisiunii
- Ana aduce copilul la Eli.  Îmi imaginez călătoria în care îl va lăsa pe Samuel la templu.  Când este uşoară împlinirea unei promisiuni?  Mai ales, ca aceasta?

6. Cântarea de laudă
- Mulţumirea merge mână-în-mână cu împlinirea promisiunii.  Cine a adus jertfa supremă, nu mai are nici o problemă cu lăudarea Domnului!

7. După sacrificiu
- Vizite anuale la templu, pentru a-l vedea pe Samuel şi pentru a-i duce haine şi mâncare.   Ana şi-a împlinit promisiunea, dar a continuat s-o îmbunătăţească an de an după puterile ei.
- A ne preda Domnului copiii înseamnă să-i creştem pentru Domnul!
- Emoţia Anei: oare o va recunoaşte Samuel?  Oare el o va recunoaşte?  Îşi va aminti de ea?